masti

  • DADAISMUL ŞI ARTELE SPECTACOLULUI

    Colocviu internaţional al Facultăţii de Teatru şi Televiziune / Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

    13-15 mai 2016

    Apel la contribuţii

    În 5 februarie 1916, Hugo Ball şi EmmyHennings, împreună cu prietenii lor pictori Marcel Iancu, Hans Arp şi cu poeţii Tristan Tzara şi Richard Huelsenbeck, inaugurează Cabaretul Voltaire la Zürich. Implicit, se deschide scena pe care se articulează noua mişcare artistică ce va zgudui din temelii arta tradiţională, dând în acelaşi timp un fabulos impuls creator tendinţelor moderniste ale tânărului secol XX.

    DADA, fruct al unui hazard bine regizat, este încă de la bun început strâns legat de lumea spectacolului, de improvizaţie, de punerea în scenă de sine şi de arta de a şoca spiritele cuminţi. Domnul Antipyrine, personajul principal al primei piese de teatru a lui Tristan Tzara, nu e oare cel care şi-a asumat patronajul primului manifest dadaist, citit de însuşi Tzara în 14 iulie 1916 ? E uşor de remarcat că scurta dar foarte intensa viaţă a dadaismului este susţinută de o teatralizare constantă a vieţii şi operei membrilor grupului. Dincolo de pasiunea lui Tristan Tzara pentru Hamlet şi pentru spiritul său bufon, chiar înainte de a-şi părăsi ţara natală, teatrul, sub formă „dramatică” sau scenică, n-a încetat niciodată să-l obsedeze: Prima şi A doua aventură celestă a Domnului Antipyrine, Inima de gaz, Batista de nori sunt cele câteva piese pe care le-a compus Tzara. Măştile lui Marcel Iancu însoţeau seratele Dada, la fel ca şi costumele stranii ce trezeau nostalgia ţinuturilor îndepărtate. Şi, mai mult decât atât, cum subliniază Henri Béhar, şi opera poetică, în manifestările dada autentice, „se reducea la acte instantanee”, „dadaiştii trebuind să fie prezenţi pe scenă” şi transformându-se în „actori-manifeste, care nu perorau, ci îşi trăiau ideile, subiecţi şi obiecte ale propriei lor demonstraţii”.

    După al doilea război mondial, curentele neo-dadaiste au revoluţionat din nou arta, dincoace şi dincolo de Ocean. Noile avangarde s-au hrănit din dadaism, happening-urile din anii 50-60, la fel ca performance-urile infra sau post-dramatice, le datorează extrem de mult. Să luăm drept exemplu afirmaţia lui Tristan Tzara: „Trebuia să dăm dovada că poezia era o formă vie sub toate aspectele sale, chair cele antipoetice, scriitura nefiind decât vehiculul ei ocazional, deloc indispensabil, dar şi expresia acelei spontaneităţi pe care în lipsa unui calificativ mai potrivit o numeam dadaistă.” Este de ajuns să înlocuim „poezia” prin poezie dramatică, dramă, teatru, cinema, arte vizuale şi avem aici toate premisele teribilelor şi fascinantelor transformări pe care câmpul artistic le suferă încă şi în zilele noastre: provocarea, comunicarea colectivă, bucuria corpului dăruit violenţei sale naturale, eliberarea de orice convenţie, emanciparea limbajului, primejdioasa suprapunere între viaţă şi teatru (artă), spectatorul implicat, participativ, care intervine activ în spectacol.

    Plecând de la această puternică şi intimă legătură între Dada şi artele spectacolului, ne propunem să investigăm, în primăvara lui 2016, la o sută de ani distanţă, moştenirea dadaistă, s-o reevaluăm şi să înţelegem care este interesul şi actualitatea teoriilor şi a practicilor dadaiste azi.

    Astfel, propunem axele de studiu următoare (cărora li se mai pot adăuga şi altele):

    1. Ce s-a născut din Dada în artele spectacolului, în cimema şi în artele vizuale? Moşteniri, filiaţii şi transformări.
    2. Convenţionalizări ale spiritului avangardist: originile avangardiste ale performance-ului infra sau post-dramatic.
    3. Hibridizarea discursurilor artistice: cinematograficitate, cineficare, teatralizare cinematografică şi cinetică, obiectivare teatrală, robotizare, mecanizare…
    4. Artele spectacolului, cinemaul şi artele vizuale în poezia şi manifestele Dada şi avangardiste (de la punerea în scenă poetică, la cine-poeme).
    5. Radicala punere în scenă de sine – fiinţa extremă, „omul aproximativ” contemporan.
    6. Avangardp şi patologie: bruiaje, derapaje, violenţe, şocuri…
    7. Testarea realului – jocuri ale ficţiunii şi puneri în scenă, ficţionalizări şi teatralizări.
    8. Umorul, farsa, provocarea: spiritul Dada şi dincolo de el.
    9. Critica subiacentă a societăţii prin punerea sub semnul spectacolului sau intruzia spectaculară (happening-urile futuriştilor, seratele Dada etc.).
    10. Lumea sonoră dadaistă: punerea în scenă a sunetului, a vocii, a cuvântului, omul-instrument muzical.

    Vă rugăm să să ne trimiteţi propunerile de comunicări (aprox. 300 de cuvinte), însoţite de un CV (de 5 rânduri maximum, precizând statutul şi instituţia universitară sau de cercetare), în franceză sau engleză, prin mail la adresa colocviu.fttcluj@yahoo.com înainte de 5 ianuarie 2016.

    Taxa de participare este de 100 € (50 € pentru doctoranzi) şi va fi plătită în momentul înregistrării.

    Articolele alese de comitetul ştiinţific vor fi publicate într-un număr special din revista academică Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Dramatica (http://studia.ubbcluj.ro/serii/dramatica/index_en.html ).

    Responsabili: Ştefana Pop-Curşeu, Ioan Pop-Curşeu, Anca Măniuţiu (Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca).

    Adresă poştală: Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Str. Mihail Kogălniceanu, nr. 4, 400084 Cluj-Napoca, România 

  • DADAISM AND PERFORMING ARTS

    International Conference of the Faculty of Theatre and Television / Cluj-Napoca “Babeş-Bolyai” University

    13-15 May 2016

    Call for Papers

    On February 5, 1916, Hugo Ball and Emmy Hennings, together with painters Marcel Iancu, Hans Arp and poets Tristan Tzara and Richard Huelsenbeck, inaugurated the Cabaret Voltaire in Zürich. This meant, implicitly, the opening of the stage for the assertion of the new artistic movement that would shatter traditional art and that would be an outstanding creative incentive for the new modernist affinities of the early 20th century.

    From the beginning, DADA, the product of well-directed hazard, had been closely linked with the world of the performing arts, with improvisation, with the staging of self and with the shocking of tame spirits. Wasn’t Mr Antipyrine, the main character of Tristan Tzara’s first play, the one who undertook the backing of the first Dadaist manifesto read by Tzara himself on July 14, 1916? We can easily see that the brief but very intense lifespan of Dadaism was assisted by a constant theatricalisation of the group members’ life and work. Beyond Tristan Tzara’s passion for Hamlet, even before he left his motherland, theatre, in its “dramatic” or scenic form, never stopped haunting him: The First and The Second Celestial Adventure of Mr Antipyrine, The Gas Heart, A Handkerchief of Clouds are the few plays written by Tzara. Marcel Iancu’s masks would accompany the Dada soirees, just as the strange costumes that would stir the longing for far-off lands. Furthermore, as emphasised by Henri Béhar, the poetic work, also, in the authentic Dada manifestations, “would be reduced to instant acts”, “the Dadaists had to be on the stage” and become “actors-manifestos, who did not perorate, but lived their ideas, as subjects and objects of their own demonstrations”.

    After the Second World War, neo-Dadaist movements revolutionised art once again, on both sides of the Atlantic Ocean. The new avant-gardes had been fostered by Dadaism, the 1950s-1960s happenings and the infra- or post-dramatic performances were greatly indebted to them. Let us look for example at Tristan Tzara’s statement: “We had to prove that poetry was a living form in all its aspects, even the antipoetic ones, since writing is only its occasional and not at all indispensable vehicle, as well as the expression of the spontaneity that, in the absence of a more appropriate description, we called Dadaistic.” It is enough to replace “poetry” with dramatic poetry, drama, theatre, cinema, visual arts and we obtain all the premises of the terrible and fascinating transformations that the artistic field continues to experience even now: the challenge, the collective communication, the joy of a body abandoned to its natural violence, the release from any convention, the emancipation of language, the perilous overlapping of life and theatre (art), the involved, participative spectator who actively steps in the performance.

    Based on this strong and intimate connection between Dada and the performing arts, we propose, one hundred years later, in the spring of 2016, an investigation into the Dadaist legacy, its revaluation and the understanding of the interest in and the topicality of the Dadaist theories and practices at present.

    Therefore, we are proposing the following points of study (which can be supplemented by other suggestions):

    1. What resulted from Dada in the performing arts, in cinema and in the visual arts? Legacy, filiations and transformations.
    2. Standardization of the avant-garde spirit: avant-garde origins of the infra- or post-dramatic performance.
    3. Artistic discourse hybridisation: cinematographicity, cinefication, cinematographic and kinetic theatricalisation, theatrical objectification, automation, mechanization…
    4. Performing arts, cinema and visual arts in the Dada and avant-garde poetry and manifestoes (from poetic staging to cine-poetry).
    5. The radical staging of the self – the extreme being, the contemporary “approximate man”.
    6. Avant-garde and pathology: interferences, side slips, violence, shocks…
    7. Reality testing – games of fiction and staging, fictionalisation and theatricalization.
    8. Wit, farce, challenge: the Dada spirit and beyond.
    9. Underlying critique of society by the rule of the performance or the spectacular intrusion (the happenings of the futurists, the Dada soirees etc.).
    10. The Dadaist sound sphere: staging the sound, the voice, the word, the human being as musical instrument.

    Please send your proposals for communications (approx. 300 words), followed by a CV (maximum 5 rows, wherein you describe your position and the academic or research institution), in French or in English, by email to the address colocviu.fttcluj@yahoo.com before January 5, 2016.

    The attendance fee is 100€ (50€ for PhD students) and it will be paid at the time of your registration in Cluj.

    The articles selected by the scientific board will be published in a special issue of the academic magazine Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Dramatica (http://studia.ubbcluj.ro/serii/dramatica/index_en.html ).

    Coordinators: Ştefana Pop-Curşeu, Ioan Pop-Curşeu, Anca Măniuţiu (Faculty of Theatre and Television, “Babeş-Bolyai” University, Cluj-Napoca).

    Postal address: Faculty of Theatre and Television, “Babeş-Bolyai” University, No. 4, Mihail Kogălniceanu Street, 400084 Cluj-Napoca, Romania 

  • LE DADAISME ET LES ARTS DU SPECTACLE

    Colloque international de la Faculté de Théâtre et Télévison / Université Babeş-Bolyai de Cluj-Napoca, Roumanie

    13-15 mai 2016

     

    Appel à contributions

    Le 5 février 1916, Hugo Ball et EmmyHennings, avec leurs amis peintres Marcel Janco, Hans Arp et les poètes Tristan Tzara et Richard Huelsenbeck,inaugurent le Cabaret Voltaire à Zurich.Implicitement, s’ouvre la scène où s’articulera le nouveau mouvement artistique qui ébranlera les fondations de l’art traditionnel tout en donnant une fabuleuse impulsion créatrice aux tendances modernistes du jeune XXème siècle.

    DADA,fruit d’un hasard bien recherché, est dès ses débuts intimement lié au monde du spectacle, à l’improvisation, à la mise en scène ostentatoire de soi et à l’art de choquer les esprits bien posés. N’est-ce pas Monsieur Antipyrine, le personnage principal de lapremière pièce de théâtre de Tristan Tzara qui prit sur lui le devoir de patronner le premier manifeste dadaïste, lu par ce même Tzara le 14 juillet 1916 ? Il est facile de remarquer que la courte mais très intense vie du dadaïsmeest soutenue par une théâtralisation constante de la vie et des œuvres des membres du groupe. Au-delà de la passion que Tristan Tzara avait pour Hamlet et pour son esprit bouffon avant même de quitter sa Roumanie natale, le théâtre, sous forme « dramatique » ou scénique, n’a jamais cessé de le hanter : La Premièreet La Deuxième aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Le cœur à gaz, Mouchoir de nuages sont les quelques pièces que Tzara prit le soin de composer.Les masques de Marcel Janco accompagnaient les soirées Dada, de même que des costumes étranges qui incitaient au dépaysement. Et, de plus, comme le rappelle Henri Béhar, l’œuvre poétique aussi, dans les véritables manifestations dada, « se réduisait aux actes instantanés », « les dadaïstes se devaient d’être présents sur la scène », ils se transformaient en « acteurs-manifestes, ne prêchant pas, mais vivant leurs idées, objet et sujet de leur démonstration ».

    Après la deuxième guerre mondiale, les courants néo-dada révolutionnèrent à nouveau l’art au-delà et en deçà de l’Océan. Les nouvelles avant-gardes s’en nourrirent pleinement, les happenings des années ’50-’60, de même que les performances infra ou post-dramatiques leur doivent beaucoup. Prenons par exemple l’affirmation de Tristan Tzara : « Il s’agissait de fournir la preuve que la poésie était une forme vivante sous tous ses aspects, même antipoétiques, l’écriture n’en étant qu’un véhicule occasionnel, nullement indispensable, et l’expression de cette spontanéité que faute d’un qualificatif approprié nous appelions dadaïste ». Il suffit d’y remplacer « poésie » par poésie dramatique, drame, théâtre, cinéma, arts visuels et nous avons ici toutes les prémisses des terribles et fascinants bouleversements que le champ artistique connaît encore de nos jours : la provocation, la communication collective, la joie du corps livré à sa violence naturelle, la libération de toute convention, la libération du langage, le spectateur concerné, qui participe, intervient même dans le spectacle, la dangereuse superposition entre vie et théâtre (art).

    En partant de cette forte et intime liaison entre Dada et les arts du spectacle, nous nous proposons d’investiguer au printemps 2016, cent ans après, l’héritage dadaïste, de le réévaluer et de comprendre quel est l’intérêt et l’actualité des théories et surtout des pratiques dadaïstes aujourd’hui.

    Ainsi proposons-nous les axes d’étude suivants (auxquels on pourrait ajouter bien d’autres):

    1. Qu’est ce qui est issu de Dada dans les arts du spectacle, le cinéma et les arts visuels ? Héritages, filiations et rebondissements.
    2. Conventionalisation de l’esprit avant-gardiste : les origines avant-gardistes de la « performance » infra ou post-dramatique.
    3. Hybridation des discours artistiques : cinématographicité, cinéfication, théâtralisation cinématographique et cinétique, objectivation théâtrale, robotisation, mécanisation…
    4. Les arts du spectacle, le cinéma et les arts visuels dans la poésie et les manifestes Dada et avant-gardistes (de la mise en scène poétique aux ciné-poèmes).
    5. Mise en scène radicale de soi – l’être extrême, « l’homme approximatif » contemporain.
    6. Avant-garde et pathologie : brouillages, dérapages, violences, chocs…
    7. Mise à l’épreuve du réel – jeux des fictions et mises en scènes, fictionalisations et théâtralisations.
    8. L’humour, la farce, la provocation : l’esprit Dada et au-delà.
    9. Critique sous-jacente de la société à travers la mise en spectacle ou l’intrusion spectaculaire (les happenings des futuristes, les soirées Dada, etc.)
    10. Le monde sonore dadaïste : mise en scène du son, de la voix, de la parole, l’homme-instrument de musique.

    Veuillez envoyer votre proposition de communication (300 mots environ),accompagné d’un CV (de 5 lignes tout au plus, précisant votre statut et votre institution universitaire ou de recherche),en français ou anglais, par courrier électronique à colocviu.fttcluj@yahoo.com avant le 5 janvier 2016.

    La taxe de participation est de 100 € (50 € pour les doctorants) et sera payée en espèces à l’enregistrement au colloque.

    Les travaux choisis par le comité scientifique seront publiés dans un numéro spécial de la revue académique StudiaUniversitatisBabeş-Bolyai.SeriesDramatica (http://studia.ubbcluj.ro/serii/dramatica/index_en.html).

    Responsables :Ştefana Pop-Curşeu, Ioan Pop-Curşeu, AncaMăniuţiu, HoreaAvram (Faculté de Théâtre et Télévision, UniversitéBabeş-Bolyai, Cluj-Napoca Roumanie).

    Adresse postale: Faculté de Théâtre et Télévision, Université Babeş-Bolyai, Str. MihailKogălniceanu, nr. 4, 400084 Cluj-Napoca, Roumanie 


Download (PDF, 75KB)